Tancul TR 85M1 este poreclit „Bizonul”. „TR” vine de la „tanc românesc”, în timp ce „85M1” sugerează că e vorba de un model „modernizat” al mai vechiului model românesc „TR 85” (care, la rândul său, se bazează pe foarte vechiul T 55 sovietic – cifrele „55” vin de la anul fabricației: 1955).
Motorul TR 85M1 este inspirat după un model german mai vechi, cu opt cilindri, de 860 CP (spre comparație, ultimul model de tanc german, Leopard, are un motor de 1500 CP). „Bizonul” atinge o viteză maximă de 60 km/h, pe șosea.
Văzut din față, singurul semn vizibil al modernității „Bizonului” îl reprezintă brâul de oțel care se întinde în semicerc, în jurul turelei. Blindajul suplimentar asigură părții frontale a turelei o duritate echivalentă unei plăci de oțel de peste 30 de centimetri grosime. Din acest punct de vedere, raportat la cele mai moderne tancuri occidentale – care posedă un blindaj frontal echivalent ca duritate unei plăci de oțel de circa 80 de centimetri -, tancul românesc este catalogat drept un tanc „mediu”.
În ciuda faptului că „Bizonul” încă mai cară cu demnitate venerabilul tun sovietic de 100 mm – care popula, odinioară, vechile tancuri T-55 -, tancul bate precis până la 4 kilometri. Și o face grație noilor sisteme de comandă a focului. Francezii de la Aerospatiale Matra, Sagem și Kollmorgen-Artus au avut grijă ca actualii comandanți de tanc români să dispună de același sistem de tragere ca cel instalat pe tancurile occidentale Leclerc. „Bizonul” mai ai are un sistem modern de stabilizare electrică a tunului și o cameră termală pentru comandant, pe care le găsim și la tancurile moderne. Cel mai modern proiectil perforant cu care trage este de inspirație israeliană. „Zboară” cu 1320 m/s și poate să treacă prin jumătate de metru de oțel.
TANC TR85M1 „Bizonul” Sursa FOTO: Ministerul Apărării
Aventuri în deșertul egiptean
România nu este la prima încercare de a vinde tancuri. Pe la mijlocul anilor ’80, egiptenii s-au arătat interesați de TR-85-ul românesc. Oameni serioși, egiptenii au cerut 62 de bucăți. Românii aveau disponibile doar 42. Ca să iasă la numărătoare, au completat restul de 20 cu niște tancuri luate de la o unitate militară din Galați, cărora le-a dat un strat de „vopsea tropicală” peste vopseaua originală. Tancurile au fost urcate pe vapor și expediate. Egiptenii au observat însă că, la unele din tancurile recepționate, sub stratul de vopsea gălbuie se vedea vopseaua veche, de culoare verde-închis.
Cu toate acestea, tancul românesc a intrat în testări lângă Ifuin, în plin deșert, într-un poligon situat la 60 km de Cairo. La o tragere, un proiectil a explodat pe țeavă, omorând doi membri ai echipajului, un egiptean și un român. Egiptenii au renunțat la comandă, iar lotul de tancuri a ajuns, în cele din urmă, pe la irakieni. Se presupune că au fost folosite apoi în războiul cu iranienii, dar nu există suficiente informații precise legate de faptele lor de arme.
După egipteni, marocanii s-au arătat și ei interesați de TR-ul românesc.
După testări în poligonul Agadâr, marocanii au făcut oferta: voi ne dați 60 de tancuri, noi vă plătim 50% în bani și 50% în „fosfați”. Contraoferta românilor a fost promptă: dați-ne 100% cash. Înțelegerea a căzut.
TR-85M1 „Bizonul”
Tun: D9 cal. 100 mm
Capacitate penetrare proiectil: circa 50 cm
Blindaj Maxim (frontal) *: circa 33 cm
Greutate: 50 t
Viteză **: 60 km/h
*echivalent placă de oțel la 90 de grade
** pe șosea
(Mihnea Lazăr)